SHARE

Mina Petrila a funcționat timp de un secol și jumătate, timp în care probabil câteva sute de mii de oameni au intrat în străfundurile ei, pentru a scormoni pereții de cărbune. Ce noian de amintiri trebuie să se fi strâns de-a lungul vremii: atâția mineri să fi povestit despre cum a fost, de exemplu, prima zi în care au coborât în galeriile Petrilei sau ce pericole au înfruntat în întunecimea acesteia. Mina s-a închis în urmă cu un an, în 30 octombrie. Cred că era o zi de vineri, când ultimul vagonet cu cărbune a fost scos la suprafață. Am ajuns mai târziu la mină, așa că am pierdut o bună parte din ceremonie. Între timp, fanfara și politicienii au plecat, presa își strângea lucrurile, iar minerii rămași dădeau ultimele interviuri. M-am îndepărtat de locul unde fusese adus vagonetul și am ieșit să văd împrejurimile ei, marcate de clădiri semi-ruinate și vagoneți devastați de rugină. Mi s-a spus să am grijă la câini, pentru că pe teritoriul minei, câinii se ajunseseră mai mulți ca minerii.

Mai multe detalii AICI!

Related Posts: