O parte din jurnaliștii pe care îi cunosc (dar și eu) își dedică aproape tot timpul pasiunii lor, de parcă ar fi niște roboței inepuizabili, cu idei și surse – bineînțeles.
Oamenii din presa locală la care mă gândesc muncesc destul de mult, având la dispoziție resurse puține – în general, și sunt dispuși adesea să renunțe la lucruri esențiale, pentru a-și face meseria cât mai bine: ore prețioase cu familia și prietenii, grija de propria sănătate, hobby-uri, somn etc.
<Lucruile astea, pe lângă stress-ul continuu și inevitabil cu care îi molipsesc, i-au înzestrat totuși cu caractere puternice.
Well… sper că scurta descriere le va folosi și „oamenilor de bine” ai societății, care mai cred că jurnaliștii sunt niște idioți utili pe care îi pot impresiona cu „sfaturi” despre cum să își facă treaba, cu persiflări sau, de ce nu… cu insulte, amenințări, calomnii și ce-or mai fi.
Vă mulțumim totuși că ne urmăriți… 😷🤗👀
Related Posts:
