- În ultimii ani nu am mai avut ierni cu atât de multă zăpadă. Acum parcă natura s-a răzbunat, după cele câteva luni de secetă, şi ne-a acoperit drumurile şi casele în nămeţi.
Privim ninsorile din fotoliu, comentate aprins la televizor, sau pe fereastră, nepăsători de cele mai multe ori.
Zăpada ne-a invadat trotuarele, dar nu îndeajuns cât să ne dorim măcar să punem mâna pe mături, pe lopeţi, să o împrăştiem.
<Străzile dintre blocuri au rămas ale nimănui. Aici nu ai ce face cu lopata, dar poţi spera că în câteva zile, săptămâni, vremea se va mai încălzi, iar omătul se va transforma în noroi şi apoi se va topi definitiv.
E singura soluţie. În ce priveşte bulevardele, în Deva şi în Hunedoara au trecut câteva pluguri peste ele şi au dat zăpada deoparte. Cei care vor să zboare cu maşinile prin oraş nu au nicio şansă, dar se poate circula destul de decent.
Aşa arată o iarnă, s-ar putea spune.
Însă câteva minute petrecute cu ochii pe ştirile de la TV au darul de a transforma frântura de anotimp într-un adevărat coşmar, unde chiar şi iadul, alb bineînţeles, s-a dezlănţuit peste ei, peste noi.
Ninsorile fac prăpăd, suntem îngropaţi în nămeţi, “solidari”, rupţi de lume, murim pe capete, căutăm vinovaţii, aşteptăm îngroziţi, gerul este cumplit, rămânem în întuneric, blocaţi în maşini pe autostrăzi, coşmarul devine spaimă colectivă, numărăm sinistraţii, le trimitem ulei şi zahăr, îi urmărim entuziaşti cum îşi plâng neputinţa, ne revoltăm că iarna noastră este înfricoşătoare oricum ar fi.
Schimbăm canalul pe sport să ne tragem sufletul, dacă nu ne ajută pauza publicitară cu reclame la anti-gripale, şi apoi revenim în forţă la dezbaterea asupra codurilor roşii, portocalii şi mai degustăm un pic din dilema stării de alertă.
Related Posts:
