Ruschița. O fostă așezare minieră aproape pustie, cu numeroase locuințe abandonate, cu clădiri degradate, și ele părăsite în mare parte, cu ruine, lipsită de investiții mari de la închiderea definitivă a minelor, în 1997.
<25 de ani de declin, la poalele munților de fier și de marmură. Poate mineritul n-a fost făcut să fie vreodată profitabil în România, cu excepția unor episoade când puțini au profitat de munca oamenilor și de resursele prețioase în anumite timpuri, iar restul au supraviețuit de pe urma muncii lor pline de primejdii nevăzute.
Totuși, în jurul minelor și a bogățiilor cu care adâncurile munților ne-au fost înzestrate au fost construite orașe, au fost clădite drumuri și uzine, familii nenumărate s-au adunat ca într-o vâltoare din toate colțurile țării, poate pline de speranțe înaintea unei noi vieți, altele au trăit și și-au legat destinele, generații la rând, de această meserie în care s-au statornicit, până n-a mai fost