- În drumul spre Castelul Corvinilor din Hunedoara, ne putem opri pentru câteva clipe în fața acestor statui care, alături de turnul industrial dezafectat din spatele lor și de terenurile virane ale fostului combinat, presărate cu clădiri istorice ponosite, cu clădiri de beton armat și ruine, crează un decor suprarealist.
Ne aflăm aici, la câteva sute de metri de Castelul Corvinilor, în fața unei parcări deschise recent și împodobite de aceste trei monumente de fier: două ale unor muncitori în combinat – vechi din jurul anului 1959 după cum este marcată una dintre ele – și a treia a unui artist (rock), despre care bănuiesc că este ceva mai nou, dar extrem de potrivită pentru a da contrastul căutat de amatorii de fotografie.
<Au fost luate recent din curtea unui depozit de fier vechi – le-am văzut și acolo și speram că vor avea o soartă mai bună. Așa s-a și întâmplat.
Oțelarii de la castel
Imaginația zburdă în fața unei astfel de scene și poate un semn de nostalgie. Mulți hunedoreni sunt mândri de trecutul metalurgic al orașului. Evident, au cu ce se mândri. Oamenii sunt mai mândri aici decât în alte orașe post-industriale. Și în Valea Jiului sunt statui de mineri, dar par mai puțin băgate în seamă.
Cărbunele a fost scos cu muncă și suferință din adâncurile pământului, dar apoi a fost ars, dispărând în fumul negru. Aurul a stârnit fantezii copleșitoare, însă odată ieșit din măruntaiele pământului, odată minereul topit și transformat în metalul strălucitor, aurul nu a mai fost accesibil celor care au trudit la facerea lui.
Dar fierul, oțelul și fonta, aduse mai întâi din grădina Hunedoarei – Ghelari și Teliuc, s-a topit la Hunedoara, dar s-a transformat și îl vedem și acum. Așadar, și-a părăsit făuritorii.
În fine, interesantă scenă… Și mai sunt câteva în Hunedoara, cu care ne-am obișnuit: statuia siderurgiștilor de la poarta combinatului și frescele din gara Hunedoarei.
Omagiul adus siderurgiștilor
Povestea monumentului siderurgiştilor din Hunedoara a început în anul 1974, când oraşul cu 80.000 de locuitori la acea vreme sărbătorea 90 de ani de la punerea în funcţie a primului furnal modern al Hunedoara.
1974 a fost și anul în care Castelul Corvinilor a devenit muzeu, iar în incinta combinatului siderurgic a fost fondat Muzeul Fierului. (Vom avea un nou muzeu al fierului, în curând).
Autorităţile au dezvelit atunci, la intrarea în combinatul siderurgic, statuia imensă a oţelerilor din Hunedoara. Basorelieful devenit o mândrie a localnicilor angajaţi în combinat îi prezenta pe muncitori, robuşti, cu trupurile atletice şi muşchii încordaţi de munca istovitoare, cu unelte grele în mâini, trudind la fabricarea oţelului.
Câteva femei apar alături de ei, iar artistul care a realizat statuia nu s-a sfiit să le de forme voluptoase.
Amintiri din gara Hunedoarei
Frescele din Hunedoara au și ele o poveste interesantă. Gara din Hunedoara a fost construită între anii 1951 și 1953 și a fost, în următoarele cinci decenii decenii, unul dintre cele mai aglomerate locuri din oraș.
În holul ei mare, călătorii puteau admira cele două tablouri: unul înfăţişează o scenă din vechile uzine ale oraşului, menită să aducă omagii constructorilor şi oţelarilor și chiar și ceferiștilor.
Cel de-al doilea tablou oferă detalii despre modul în care hunedorenii petreceau în acei ani la iarbă verde, pe dealurile oraşului, înconjuraţi de decorul din care fac parte primele cartiere de blocuri ale Hunedoarei şi furnalele din anii ’50 ale oraşului.
În ambele fresce care ocupă zeci de metri pătraţi din pereţii gării, oamenii pictaţi seamănă, cel puţin după îmbrăcăminte, cu personajele ilustraţiilor şi filmelor vechi din Uniunea Sovietică. Pionierii şi şoimii patriei dau şi ei culoare peisajelor care îi întâmpină pe vizitatori în gara aproape tot timpul pustie a Hunedoarei.
Related Posts:
