- Poate părea surprinzător, dar nu e nicio noutate. Întotdeauna, cel puțin pe Facebook, găsim oameni care ne pot spune unde greșim chiar și fără a avea habar de ce facem.
În anii în șir de presă, am întâlnit nenumărați astfel de oameni, care mi-au explicat „cu subiect și predicat” sau doar cu interjecții că „nu e ce trebuie”. Titlu, conținut, documentare etc. Le mulțumesc pentru opiniile lor, unele au fost chiar inspirate. Vorba aia, nu trebuie să fii doctor în jurnalism ca să îi dai unuia sfaturi despre cum și ce să scrie. Este ok.
Același lucru îl văd însă și în alte domenii, mai complexe ca jurnalismul. În construcții, arhitectură, lucrări edilitare etc. La prima vedere, toată ingineria din jurul lor ar putea părea floare la ureche. Cel puțin așa îți dau de înțeles cei care o evaluează pe Facebook, fără a avea vreo tangență cu ea. Aici nu are nimeni timp de analize serioase: nici cei care își dau cu părerea, nici cei care își pierd timpul citind păreri.
<E ca în politică. Se fac auziți cei care strigă mai tare, nu cei care au dreptate ori cei care stau și își pun la îndoială propriile păreri, pentru că au un univers de cunoaștere care le dă posibilitatea asta.
Ar fi multe de spus, dar să nu ne pierdem în detalii. Oricum… înainte de a da verdictul despre vreo lucrare, vreo creație (sau vreun om), pare cel puțin corect să ținem cont măcar de câteva lucruri: (un exemplu la întâmplare – restaurarea Castelului Corvinilor – se poate înlocui cu orice altceva) ce știm despre ea, ce știm despre efortul depus pentru realizarea ei, ce știm despre utilitatea ei, ce știm despre lucrări mai mult decât cei implicați direct în ele, ce cunoștințe avem în domeniile care au legătură cu ea.
Dacă putem să nu ținem cont de toate aceste aspecte și de altele, atunci chiar că putem spune, cu multe semne de exclamare – ca să priceapă cititorul: „bă, e frumos” sau „nu îmi place, deci și-au bătut joc de banii noștri”.
Related Posts:
