SHARE
  • Veche din anul 1808, la prima vedere Biserica din Furcşoara te impresionează prin frumuseţea ei. E un monument istoric cu care sătenii din zonă se mândresc. A păstrat picturile interioare care sunt fascinante.

Dar… Biserică veche de 200 de ani, din lemn, cu acoperiş de tablă? Nu s-a găsit în zonă un meşter care lucrează şindrila, căci bănuiesc că acoperişul era din şindrilă… În schimb pereţii exteriori daţi cu piatră de var şi ferestrele vopsite în albastru îi dau o nuanţă aparte. Oare aşa arăta monumentul istoric în trecut?

  • Satele Căbești, Gialacuta, Bărăștii Iliei și Furcșoara, din comuna Brănișca, județul , numără împreună 20-25 de locuitori.

Se află la doar 30 de kilometri de municipiul Deva, pe valea Mureșului, iar până la mijlocul secolului trecut, când a început depopularea lor, aveau peste 200 de gospodării și vreo 2.000 de locuitori.

<

Oamenii se ocupau cu creșterea animalelor și cu agricultura, iar unii lucrau la carierele de piatră și în exploatările forestiere din zonă. Toate cele patru sate aparțineau atunci comunei Furcșoara, desființată în 1968, însă odată cu reorganizarea administrativă din timpul regimului comunist au fost arondate comunei Brănișca.

În deceniile următoare, așezările s-au depopulat continuu. Mulți localnici s-au mutat în județul Arad, în special în zona Aradul Nou, unde au primit terenuri și au fost sprijiniți să își clădească pe ele noi gospodării.

„Atunci, satul Furcșoara nu avea decât drumuri pentru căruțe, greu de străbătut, iar abia prin anii ’90 a fost electrificat. De aceea oamenii au tot plecat de aici, la fel cum au făcut-o și cei din satele învecinate. Terenurile din zonă nu sunt atât de prielnice agriculturii, astfel că și creșterea animalelor este mai dificilă. De sărbători, fii satului se întorc în Furcșoara, unde au rămas mormintele părinților lor și unde au păstrat casele, însă cei care locuiesc permanent aici pot fi numărați pe degete”, spunea unul dintre puținii localnici rămași în satul Furcșoara.

Related Posts:

Revin cu o simplă precizare: -In momentul când sa facut acoperirea cu tablă a bisericii nu se punea problema RESTAURĂRII bisericilor(era anul 1962-63), ci problema
DEZAFECTARII bisericilor, acoperirea sa făcut din strictă necesitate cu aprobare doar strict locală și fără nici un leu sponsorizare ori ajutor (ex. mâncarea la meșteri a fost asigurată de săteni, iar cazarea de asemenea).

da, am exagerat cu remarca.
Dar daca tot dai niste bani pentru a restaura o biserica,
despre care ai pretentia ca e monument istoric
si mai vrei sa ramana asa, atunci o restaureyi in asa fel incat
sa se pastreze in forma ei initiala.
A avut acoperis din sindrila?
Ramane acoperisul din sindrila.
A avut o usa de lemn, ramane usa sau materialul macar.
Ramane culoarea initiala…

Altfel nu mai poti sa spui ca este monument istoric…

Dar in fine, la noi restauratorii de monumente istorice sunt inlocuiti cu “zugravi”, mesteri, meseriasi de trei lei.

si daca tot a venit vorba: nu stiu de ce sunt cheltuite cateva milioane de euro pentru a restaura picturile din capela sixtina, Cina cea de taina si celelalte. Nu era mai simplu sa vina unu sa traga cateva culori cu carioca, doar e mai ieftin… am glumit, bineinteles

Întâmplător cunosc situația acoperirii cu tablă abisericii din Furcșoara (și mai toate din zonă) și pot să va asigur că cei care au hotărât acoperirea cu tablă au avut cele mai bune intenții, având în vedere situația materială a oamenilor din zonă. Este ușor să spui ,,idioți ” la niște oameni la care le intrau bani în casă odată la doi trei ani, și când pentru a aduce 2-3 care de șindrilă de la Brad î-ți trebuiau 2-3 zile de mers cu carele cu boi (pe la Soimuș), și când prășcila era mai scumpă decât tabla, iar durata de viață până în 15 ani. Deci aspectul nu este la exterior cel original dar biserica EXISTĂ, ceea ce este un pic mai important. Mai trebuie avut în vedere că în anii 62-64 când au fost consolidate și acoperite bisericile din zonă deja începuse exodul spre Banat. Deci un pic de moderație (și eventual analiză), nu respect cred că este necesar înainte de a arunca piatra în baltă.