Raul a fost unul dintre cei mai buni prieteni pe care i-am avut, un om care nu m-a dezamăgit niciodată în cei peste 10 ani de când l-am cunoscut. Un prieten adevărat, dintre cei pentru care merită să faci orice. Zilele trecute am vorbit cu el, cred că într-o duminică. Îl sunasem să vină cu mine în “Pipera” pentru nişte fotografii.
Aveam obiceiul de a-l chema “în excursii”, în locurile şi la oamenii despre care voiam să scriu reportaje şi, bineînţeles, mă puteam baza pe Raul. Aşadar duminică, mi-a răspuns din Italia. M-a surpins atunci plecarea lui pe neaşteptate (cu câteva zile în urmă ne-am întâlnit la meci), dar mi-a zis că era bine şi că se va întoarce în curând.
Şi în ultima vreme chiar îl vedeam altfel, simţindu-se ok, schimbat. Tot timpul înconjurat de amici, fie că era vorba de fanii din galeria Corvinul, fie că erau prietenii lui cu care se întâlnea duminica, la biserică şi apoi în Jasmin. Nu îmi explic ce s-ar fi putut întâmpla cu el. De fapt, bănuiesc ce, dar nu vreau să spun aici. Mi-au rămas o mulţime de amintiri frumoase cu Raul, despre care o să vorbesc cu altă ocazie. Acum îmi pare rău… aş vrea să nu fie adevărat. Sper asta din tot sufletul, Rauli…
[nggallery id=52]
Related Posts:
ramai cu noi papsy…..ori unde teo duce caile alea nestiute de noi….te iubim