- De obicei, vineri dimineaţa mă trezesc mai târziu decât în orice altă zi a săptămânii. Plec la alergat pe trotuarele noi ale Hunedoarei, pe care este destul de fain şi ar fi fost şi mai plăcut să alergi dacă nu ar fi atâţia câini vagabonzi.
Într-o oră de fugă pot fi parcurse toate cartierele Hunedoarei, aşa de mic e oraşul. De alergat e ok să o faci înainte de a mânca şi îmbrăcat cât mai lejer. E mai uşor aşa. Nu are nicio legătură cu dorinţa de slăbire, doar dacă “antrenamentul” durează cel puţin 45 de minute. În schimb, e relaxare totală. Nici nu ştiu la ce m-am gândit în timp ce alergam, toate problemele mai mici sau mai mari le-am lăsat în urma paşilor ori le-a alungat vântul care bate din faţă. Sau ploaia, altădată.
În Hunedoara, nu cred însă că jogging-ul va deveni vreodată o modă aşa cum vedem în alte locuri din lume, unde oamenii se trezesc dis de dimineaţă pentru a-şi face timp, înainte de a merge la lucru, pentru el. În Hunedoara, alergarea aproape că trezeşte suspiciuni. Până şi maidanezilor.
<Şi, pentru cei mai mulţi dintre noi, nu pare deloc profitabilă, deci nu îşi are sensul. Puţini “mai au interes” să se îngrijească de sănătatea lor. “Mai ales după o vârstă sau după ce te căsătoreşti”, ar spune cineva. Dar nici nu contează vârsta. Generaţia burţilor mari e atotcuprinzătoare! Ştiu… nu poţi să condamni pe nimeni: au oamenii alte probleme, nu mai au timp de lucruri cum e sportul… eventual la televizor. Curţile şcolilor sunt pustii şi ele, dar nu înţeleg de ce, de exemplu, fumatul e o aşa necesitate didactică. O să fim tot mai bolnavi…
Related Posts:
