Mă distrează uneori când cineva anunţă “public” că şi-a măcelărit lista de prieteni imaginari de pe Facebook, fie pentru a lăsa loc altora noi, mai de isparvă, fie că s-a săturat de feţele vechi, ălea care apar în pătratele din stânga, în meniul site-ului de socializare. Simt că am nevoie de mai multe ghilimele când scriu despre Facebook, socializare etc. Nu trebuie să ai un motiv să îi dai un refresh acelei liste virtuale de prieteni, dar de ce să mai anunţi şi asta… pe net.
Să vadă lumea că, uite, omul a ajuns la 5.000 de prieteni şi are de unde tăia, ca să bage alţii noi, mai buni. Oare ce va fi când va avea 5.000 de prieteni numai unul şi unul?
<Mai citesc iar statusuri de genul: “Îi rog pe prietenii mei de pe Facebook, care de fapt nu mă cunosc şi nu au nicio legătură cu mine să mă cam scoată din listă”. Alt mod trist de a te lăuda… să le ceri unor necunoscuţi să te scoată din listă, că tu nu ai timp.
Nu există prietenie adevărată pe Facebook, cel puţin aşa cred eu, gândindu-mă la experienţele mele, adică prietenii noi ţi-i faci de obicei în viaţa reală. Asta pentru că a fi prieten cu cineva presupune să îi arăţi cu adevărat ce fel de om eşti.