Am umblat prin Hunedoara și mi s-a părut că am început să o cunosc tot mai mult, dar, cu timpul, am observat că devine tot mai „liniștită”, tot mai previzibilă, ca o voce care se stinge încet, de undeva de la marginea Banatului, Transilvaniei și Olteniei..
O cauză poate fi faptul că județul are orașe mici, de maximum 60.000 de locuitori, cu o populație, în general, mai în vârstă, dominată de oameni care au muncit în industrie și de funcționari, oameni care nu au fost obligați să fie individualiști ori să facă mai mult decât colegul.
Deva, Hunedoara, Petroșani nu au fost mari târguri, centre ale comerțului ori centre universitare. Nu au păstrat diferențe culturale mari între cei mai mulți dintre localnici și nu s-au dezvoltat datorită spiritului de antreprenoriat al oamenilor. Au avut în jurul lor o industrie care le-a asigurat, pentru o perioadă, dezvoltarea. După 1990, industria nu a mai avut resurse și piață și nu a mai putut ajuta orașele Hunedoarei să se dezvolte, eventual doar le-a mai ținut pe linia de plutire.
Mulți au plecat, unii au rămas și au reușit să se „reinventeze”, ca peste tot. Alții nu au mai trecut peste șocul schimbărilor inevitabile și tot mai complexe, preferând să le ocolească ori să le ignore, să le confrunte cât au putut, ori le-au primit cu resemnare, cu gândul la Hunedoara din trecut, unde lucrurile păreau mai organizate și mai familiare pentru ei.
Așadar… Hunedoara a rămas mai puțin reformată, cu puțină inițiativă privată și multă bază pusă în politicieni. Multă lume încă așteaptă ca alții să facă pentru ei lucrurile pe care, cu puțin efort, le pot face singuri. În județ, primăriile și serviciile publice sunt marii angajatori, dar nu pentru oricine, loialitatea și docilitatea fiind, de obicei, prioritare performanței, inovației și eficienței.
Societatea civilă e subțire rău: mă uit la Sibiu, Timiș, Cluj și văd ce realizări pot avea ONG-urile — nu cele care blochează proiecte poate utile, ci cele care ajută comunitățile. La noi, mai auzim de inițiative private „de interes public” când vreunul de la tineretul vreunui partid își face asociație pentru a lua ușor niște bani publici. Sau vor unii să se lanseze în politică și, pentru o vreme, îi apucă hărnicia, dărnicia și grija față de semeni.
Așadar… Hunedoara rămâne pe drumul ei, netulburată deocamdată. Cu nostalgii, cu indiferență, cu așteptări nerealiste.
Related Posts:
