- Acum un secol și jumătate, contesa Leopoldina a ajuns în satul izolat Poieni, din Munții Poiana Ruscă, împreună cu fiul ei. Tragedia a lovit însă repede: tânărul a decedat în condiții stranii și a fost îngropat într-o criptă săpată în stâncă. Legendele spun că, atunci când sătenii i-au profanat mormântul, au dezlănțuit un blestem. Curând, un lup uriaș, cu trăsături stranii de om, a început să bântuie valea. Ani întregi a înfiorat comunitatea, atacând oameni și semănând teroare. Până când, în anii ’70, o femeie din sat a prins curaj și l-a doborât cu un cuțit. Oamenii cred că odată cu moartea lui s-a frânt și blestemul contesei. Dar legenda lupului cu ochi de om a rămas vie și astăzi.
Folclorul românesc abundă în legende despre lupi și despre puterile lor misterioase, văzuți adesea ca făpturi fantastice sau ca personificări ale răului. Dar dincolo de mituri, în satele ascunse din Munții Poiana Ruscă, amintirile despre atacurile reale ale acestor prădători au rămas vii în memoria colectivă.
https://youtu.be/aDGPuZcgsyk
În anii ’70, locuitorii din Fărășești și Poieni, sate aflate la izvoarele Begăi, au trăit scene de coșmar. Mai multe familii au fost lovite de tragedii cumplite, atunci când lupi înfometați au năvălit asupra oamenilor. Una dintre cele mai dramatice întâmplări a avut loc la Poieni, când, într-o singură zi, un lup a atacat de două ori, ucigând un cioban și pe soacra acestuia și rănind grav alte două femei.
Maria Sârbu, pe atunci o tânără de 30 de ani, a supraviețuit miraculos. Deși sfâșiată pe față și scalp, a reușit să își protejeze fetița de un an și jumătate. „Era un fel de lup, dar n-am apucat să-l văd prea bine, că m-o luat din spate. M-o pus la pământ pe-o parte și mi-o sfâșiat pielea capului. Eu m-am ghemuit peste fată, să n-o vadă. Noroc că era mică. Apoi mi-a rupt și fața cu gura. Pe moment n-am simțit durerea așa de tare. Eram amorțită. M-am târât cum am putut spre sat, ținând fata lângă mine, să n-o scap. Eram toată numai sânge”, povestea ea, la vârsta de 81 de ani.
Rănită, Maria a primit ajutor de la o femeie necunoscută, care a reușit să alunge pentru o clipă animalul. Însă lupul le-a urmărit până aproape de sat, unde le-a atacat din nou. Mama Mariei a încercat să le salveze, dar a fost rănită mortal. În aceeași seară, soțul Mariei a fost ucis la stână, după ce lupul i-a sfâșiat gâtul. Strigătele lui au atras-o pe sora acestuia, care, înarmatã doar cu un cuțit, a reușit să răpună animalul. Localnicii spun că femeia a înjunghiat fiara cu o „brișcă” și apoi i-a tăiat capul. În sat s-a vorbit multă vreme că nu era un lup obișnuit, ci o creatură „necurată”, cu trăsături omenești.
Superstițiile au prins și mai mult contur după tragedie. Unii săteni credeau că fusese vorba despre un „pricolici” – un spirit rău care lua înfățișarea unui lup –, iar alții spuneau că animalul era, de fapt, întruchiparea unui orfan al satului, dispărut în pădure. Atunci s-a ajuns chiar la dezgroparea unor morminte și la baterea de piroane în trupurile unor morți, bănuiți că aduceau nenorociri comunității.
Nu era prima oară când Poieni era marcat de superstiții stranii. În 1891, presa ungară relata un alt episod ieșit din comun: sătenii au spart cavoul nobilului Ferencz Bogdanovici, fiul contesei Leopoldina, care se sinucisese la doar 19 ani. Oamenii au scos bucăți din haina tânărului și le-au aruncat în râu, crezând că astfel vor opri ploile ce distruseseră valea. Alte versiuni spun chiar că trupul său ar fi fost azvârlit în ape pentru a potoli furia naturii, ori din credința că acesta ar fi un spirit care le face rău.
Related Posts:
