Oare doar combinatul a fost un simbol al istoriei metalurgice a Hunedoarei? Ce ziceți despre acest liceu? Are 60 de ani de existență, iar la un moment dat, prin anii ’80 cred, avea aproape 3.000 de elevi.
Aici erau pregătiți cei care urmau, dacă voiau, să se angajeze în combinat. Acum nu mai are legătură cu combinatul, e liceu teoretic sau colegiu, se numește Matei Corvin (nu Matthias Corvinus, denumirea din epocă a regelui, dar în latină) și nu mai are, tot de mult timp, 3.000 de învățăcei.
Ca multe locuri din Hunedoara și Liceul 1 a avut anii săi de performanță și mai recent, de declin. Are 60 de ani, se învechește, nu devine “de tradiție” ca altele. Performanțele scad, dar școala devine mai scumpă, în general în România, nu doar la fostul liceu care le punea adolescenților meseria în brațe.
Și totuși… Alte locuri sunt reinventate. Reușesc cumva să valorifice ce le-a mai rămas.
Au fost investiții importante și aici în ultimii ani, au fost reabilitate clădiri, mai ales la exterior. Dar se putea mai mult, unele lucruri se puteau face chiar și fără atâția bani, ca de exemplu cei necesari pentru o sală de sport sau pentru niște laboratoare moderne.
De exemplu, găsim aici un fel de parcare indefinită în curtea liceului, care cred că ar fi putut fi amenajată fără prea mult efort.
Parcul cu copaci mari, și el la fel de incert ca parcarea, putea fi și el măcar conturat. Aleile și străduțele, pline de gropi, noroi, bolovani, îți dau senzația ca nimic nu se va schimba prea curând aici…
Că totul e făcut să se miște din inerție, că esența liceului este, de fapt, că elevii oricum vor veni și vor pleca, până nu vor mai veni, resemnați cu ideea ca vin degeaba, dar cât timp vin nu au decât să se obișnuiască cu situația. La fel și profesorii, și ceilalți angajați.
Mi-aș dori ca acest liceu să redevină unul de tradiție, chiar dacă nu am învățat aici.



















