SHARE

Singurul supravieţuitor din ogradă are acum în grijă ruinele casei din chirpici şi curtea plină de uscăciuni. Nu îmi mai amintesc numele câinelui, dar mi-a plăcut agitaţia cu care ne-a întâmpinat. I-am verificat agresivitatea! În loc să mă muşte şi-a încleştat labele pe piciorul meu ca şi cum m-ar fi îmbrăţişat fără să mai vrea să îmi drumul. Ce chestie ciudată. L-aş fi luat acasă, dar deja la casa din Nădăştie îi am pe Blackie şi pe Honey, şi pe cei câţiva pui ai ei (au fost şapte, dar în zilele astea o să îi donez pe toţi, dovadă că găseşti uşor iubitori de animale).

Related Posts: