Ce s-a întâmplat zilele trecute la Hunedoara este strigător la cer. Totul a început cu anunțul închiderii combinatului siderurgic… Dar lucrurile s-au precipitat și ar putea afecta relațiile îndelungate de prietenie dintre România și Turcia. De pe vremea lui Dracula, turcii n-au mai fost jigniți așa.
Se pare că un grup serios de investitori turci, cum a primit solia că va fi închis combinatul din Hunedoara, a lăsat ceaiul și rahatul în urmă și, amintindu-și că, bă frate, Hunedoara asta nu-i cetatea aia a lui Iancu, unde însuși Drăculea Vlad Țepeș a fost închis vreo șapte ani ca să nu ne mai facă probleme? , a tăbărât spre Hunedoara în încercarea de a prelua în mod respectuos combinatul. Au vrut să dea o mână de ajutor.
Dar ce să vezi: când otomanii au ajuns la Înalta Poartă a combinatului, cei din cetatea oțelului, care au mai rămas să o apere, s-au baricadat aici precum plăieșii din Cetatea Neamțului, în vremea faimosului Sobieski, posibil crezând că turcii nu vin cu gânduri de pace. Și nici n-au vrut să audă de propunerile lor.
Noroc că Hunedoara s-a dovedit primitoare pentru turci, iar niște oameni de bine i-au cules de acolo, și sper că turcii s-au întors acasă cu gânduri pașnice… „Să se știe”, după cum scriau odinioară cronicarii turci, că, fie și pusă pe butuci, Cetatea Oțelului din Hunedoara n-a putut fi cucerită.
Related Posts:
