Natura își reintră în drepturi la coada lacului Cinciș, iar pădurea îmbrățișează această biserică uitată din fostul sat Baia Craiului. În apropiere erau probabil ateliere de fierărie și posibil o școală, iar biserica avea cimitir.
Mai sus, șoseaua, cam degradată – dar nu ca pe segmentul de pe malul Lacului Cinciș, duce la Toplița, un loc extrem de plăcut. M-a surprins Toplița după ce am cutreierat-o un pic. La ieșire din Toplița, unde se întâlnesc Cerna și Cernișoara, a fost un furnal vechi de două secole și jumătate. Acum se vede doar fundația sa, acoperită de vegetație, el fiind distrus de foc în jurul anului 1837.
De aici, șoseaua continuă spre Hașdău și Dabâca și urcă pe valea Cernei spre Lunca Cernii de Jos (cu o înfățișare asemănătoare cu Toplița, la fel de pitoresc). Și celelalte sate de pe valea Cernei au un aspect asemănător.
Al doilea drum, mai îngust, urcă pe valea Cernișoarei spre satele din Ținutul Pădurenilor. Pe culmi se înșiră cătune uitate, unele pustii – ca Mosoru și Curpenii Silvașului, altele tăcute ca Goleș și Mladin, mici sate ca Poienița Voinii, Bunila și, ceva mai îndepărtate și dincolo de labirintul de drumuri forestiere, Vadu Dobrii, Meria…
Ar fi ceva de povestit despre toate aceste locuri patriarhale ale Hunedoarei, de pe Cerna.
Related Posts:
