- În România sunt câteva locuri cu destine aparte, care, în anumite ere, au avut epoca lor de glorie, iar în altele au trebuit să se scufunde în întuneric. Cum, cu ce preț, de ce atunci și de ce tocmai ele au fost întrebări care au contat mai puțin în împlinirea destinului lor.
Lumea nu s-a oprit pentru a căuta răspunsuri care nu mai schimbau nimic când mecanismele nevăzute s-au pus în mișcare, în slujba ideii nespuse, dar cuprinzătoare, că locurile acestea sortite trebuie „să dispară”. Întâi a fost haosul, apoi negura și liniștea.
Sunt mai multe astfel de locuri, dar cel care îmi vine în minte înainte de a vorbi despre Apuseni este Sarmizegetusa Regia și ceea ce a fost în jurul ei. În câteva decenii, orașul înfloritor al dacilor, păstrător al aurului și al templelor sacre, a fost demantelat, abandonat și dat uitării. Timp de secole, apoi, pădurea și pământul i-au îngropat ruinele, iar ceea ce vedem acum este înfățișarea lor fantomatică, de nepătruns în tainele sale.
Apusenii, pe Valea Crișului Alb, au intrat și ei într-o perioadă de haos, lăsând, încet-încet, ca ruinele și liniștea să îi acapareze.
Minele de aur și argint au fost închise, iar bruma de industrie care mai rămăsese în urma lor s-a risipit. Oamenii îi părăsesc treptat. Mulți au plecat dezamăgiți. Alții s-au stins. În locul lor nu a mai venit nimeni.
Cei care rămân trăiesc în umbra dezamăgirilor, a nostalgiei și a speranțelor deșarte ori aleg să trăiască inconștienți de ce e în jurul lor. …Să se lase cuprinși de febra aurului și să viseze.
Ori poate speră la turism, la mine redeschise sau la revenirea tinerilor acasă, la investiții nepermise, când aici nu e loc de întoarcere. Poate doar unele cu viață scurtă, ca liniștea să se lase apoi mai ușor peste acest ținut.
… Sau că vor crește animale, că vor cultiva pământul, că vor trăi în liniștea pădurii, neștiuți, tocmai aici, printre halde și ruine.
Știm că Apusenii ascund aici, pe Valea Crișului Alb, aur cât s-a scos în ultimele două secole. Mai încolo – argint, cupru, metale rare, nichel, cobalt, vanadiu, uraniu.
Zăcămintele sunt conturate și calculate, iar altele își așteaptă rândul. Dar… soarta acestui ținut pare jucată. De ce? Nu știu.
Related Posts:
