SHARE

Oare ceea ce numit temple în Sarmizegetusa Regia au fost, într-adevăr, sanctuare antice. Iată opinia unui arheolog consacrat, argumentată interesant:

Există numeroase controverse cu privire la templele Sarmizegetusei Regia, iar istoricii se contrazic pe tema utilizării lor. Istoricul Coriolan Horaţiu Opreanu oferea, într-o analiză publicată în revista „Magazin Istoric” (mai 2017), câteva argumente pentru care construcţiile antice din incinta sacră nu ar trebui privite ca edificii religioase, ci mai degrabă locuri unde puteau fi depozitate grânele, pentru ca localnicii vastei aşezări din munţi să traverseze cu bine iernile grele din Dacia.

„Încă din anii ’50 Constantin Daicoviciu a dezvelit printre copacii pădurii seculare nişte ciudate şiruri de discuri de piatră. Le găsise la cetatea dacică de la Costeşti şi profesorul său D.M. Teodorescu, care le considerase urme ale unor „sanctuare urano-solare“, fără a argumenta însă în vreun fel această părere. Fostul său asistent, C. Daicoviciu, n-a fost de acord şi, mai bine informat cu literatura arheologică, şi-a dat seama că sunt substrucţii (temelii) asemănătoare cu cele ale depozitelor de cereale romane, ce aveau podeaua suspendată pe piloni, pentru a feri cerealele de umezeală şi de rozătoare. Iată ce scria despre ele în 1951: „am înclina să le credem mai mult bazele unor uriaşe hambare destinate să adune recolta de pe pământurile mănoase din Valea Mureşului ale stăpânului cetăţii“.

În 1960 însă, inexplicabil, Constantin Daicoviciu se reîntorcea la părerile lui D. M. Teodorescu: „temple deschise, pe suporturile de piatră rotunde pe care erau aşezate, fie stâlpi de lemn, fie coloane de piatră de andezit, cum e cazul la sanctuarul cel mare cu 60 de coloane de la Grădiştea Muncelului. şi aici coloanele vor fi servit drept loc pentru depunerea ofrandelor sau a altor obiecte de cult“. Această părere a fost impusă doar prin autoritatea sa absolută, apărată cu dârzenie şi de fiul său Hadrian Daicoviciu în următoarele două decenii, fără a fi vreodată argumentată ştiinţific, conform rigorilor disciplinei”, informa istoricul Coriolan Horaţiu Opreanu.

C. H. Opreanu susţinea că instoricii din regimul au ales să meargă pe o pistă greşită, în justificarea rolului acestora. Umaşii spirituali care au continuat cercetările la Sarmizegetusa n-au mai scăpat niciodată de această viziune oficială: aliniamentele de discuri de piatră erau temple într-o capitală religioasă cu valenţe spirituale unice, pe care romanii au decis să o distrugă sistematic tocmai de aceea, completa autorul.

Continuarea pe adevarul.ro.

Related Posts: