Unul dintre sentimentele româneşti căruia mi-e foarte greu să îi găsesc un echivalent este “mi-e ruşine de ruşinea ta”.
Trăirea asta aparţine în general oamenilor cu prea mult bun simţ. “Bunul simţ”, iată o altă expresie ciudată, de multe ori confundabilă cu timiditatea sau cu dorinţa de a nu-l supăra pe celălalt, deşi în general când ajungi să te gândeşti să nu superi pe cineva e ceva în neregulă.
Te simţi ruşinat de ruşinea cuiva când ştii că lui ar trebui să îi fie ruşine de ceea ce face, însă fie nu îşi dă seama, fie nu-i pasă.
E o expresie personală. Când îi spui cuiva “bă, mi-e ruşine de ruşinea ta” ea îşi pierde aşa-zisul farmec.
Related Posts:
