Un lucru fascinant s-a petrecut în timpul galei de excelenţă a romilor. Amfitrionul petrecerii a aflat că îi murise fratele cu o jumătate de oră înainte de a începe evenimentul. A lăcrimat omul şi totuşi a urcat pe scenă, ascunzându-şi durerea. Sincer, m-aş fi aşteptat ca în minutul următor de la aflarea veştii, să fi plecat la familia îndoliată. Probabil a făcut-o la scurt timp după terminarea galei sau chiar mai repede, eu nu am mai am stat, oricum, să văd tot spectacolul.
La acceaşi gală, care a avut loc în sala Casei de cultură din Hunedoara, mi-a trecut prin minte o întrebare: de ce oamenii ăştia când organizează astfel de evenimente, cum e o gală sau o festivitate, mă rog, tot timpul o fac pe banii pe care îi primesc de la români şi mai puţin de la romi. Asta a fost o nedumerire de-a mea, gândindu-mă la palatele ţigăneşti din Hăşdat. Îmi imaginez că acolo locuiesc oameni cu bani mulţi, care poate chiar ar face sponsorizări pentru galele şi festivalurile pentru romi. Poate lor nu li se cere sau? Pe de altă parte, da, cam 90 la sută dintre romi sunt săraci în Hunedoara.




















