Familia unui om de bine i-a aşezat statuia la căpătâi – o statuie în care “l-a prins” de la jumătate în sus. Că doar nu de la jumătate în jos. Deşi… de ce nu? Personajul cu costum roşu a stricat toată aşa-zisa solemnitate a cimitirului 😉 , în care atâtea troiţe şi morminte erau înghesuite, că îţi venea să îţi faci cruce. Dar, nu… unii nu îşi fac cruce 🙂 , lor li se pun monumente cu ei. Sau despre ei. Nu că ar fi ceva rău. Pe mine m-a distrat. Dar nu ştiu de ce nu i-au făcut omului o statuie din cap până în picioare. Sau una ecvestră. Aşa zici că îi lipseşte ceva. Pantofii?
Şi de ce i-au ales costumul ăla roşu!? Nu că m-ar preocupa chestiunea. De exemplu, eu m-am gândit mai degrabă de ce nu i-au sculptat omului un ceas la mână. Oare i l-or fi sculptat, dar a dispărut între timp? Ok, o să zică unii că nu e frumos să faci glume pe tema asta. Acolo, la picioarele statuii, sunt nişte oase, e clar, iar fostul lor posesor cică, zic unii, “priveşte” de undeva de sus sau de la subsol şi nu mai poate de grija celor pe care i-a lăsat în urmă. Oricum oamenii ăia care au amplasat statuia acolo au avut simţul umorului. Şi-au făcut treaba. Statueta o sperie câteva babe, probabil, poate şi nişte copii, asta ca reacţie adversă, dar în rest, nu e o idee aşa rea.
<Related Posts:
