SHARE

IMG_0018Întotdeauna mi-a plăcut numele de Ziua Siderurgistului. Cred că era în 15 august, într-un sfârşit de săptămână în care autobuzele plecau gratis spre baraj de la Rusca, iar pe Lacul Cinciş aveau loc concursuri şi se dădeau premii. Un prieten de la bloc le câştiga pe toate de la ateletism. Alţii nu le mai terminau şi se urcau în autobuz, între motel şi Casa Albă. Dar nu era nimic rău în asta. Şi mai erau şi concursurile de orientare, unde te rătăceai prin pădure. Şi terenul de fotbal de la Casa Albă. Am rămas în minte cu rezonanţa acestei sărbători locale. Ziua Siderurgistrului la baraj! Cu pături pe mal şi corturi şi lemne luate din pădure. Şi discotecă. Mici şi bere. Pe baraj, micii şi berea, chiar şi aia pe care nu o găseai rece, înseamnă mult mai mult decât micii şi grătarele de la festivaluri. IMG_0045

Până în anii trecuţi, cei care ajungeau pe malurile Lacului Cinciş, cu gândul de a petrece câteva nopţi aici, aveau posibilităţi aproape nelimitate de campare. Pe o distanţă de zece kilometri, între şosea şi luciul apei şi între „motel” şi „coada barajului” sau izvoarele acestuia, oamenii îşi instalau corturile nestingheriţi, în funcţie de preferinţe: în locuri mai izolate ori pe platourile întinse de la Casa Albă, aproape de discotecile de sâmbătă seara. În zona Casei Albe, locul de agrement cel mai popular al turiştilor, zeci de corturi puteau fi înghesuite pe petecele de pământ din apropierea apei. Zeci de focuri luminau în nopţile de sfârşit de săptămână pe malurile lacului, aşa încât întreaga zonă părea transformată într-o imensă tabără a hunedorenilor, care îşi lăsaseră oraşul în urmă. Continuarea-AICI!

Related Posts: