SHARE

OLYMPUS DIGITAL CAMERADe câteva săptămâni, teoretic, am mai mult timp liber. Practic, nu se simte. Doar mi s-a luat o grijă de pe cap, însă locul lăsat liber pe capul meu a fost ocupat de altele. Fiind o fire senină de fel, trec uşor peste griji. Sau le las pe ele să treacă pe lângă mine. Nu am timp să mă poticnesc pentru că zilele astea se scurg repede, ca în fraza aia tristă care îmi place mie: aştepţi să treacă iarna şi trece viaţa. De când lucrez am adunat o grămadă de poveşti de viaţă, construite din fraze şi gesturi, din dialoguri. Nu-s subiecte de ştiri sau nu-s eu suficient de talentat în a le preface în subiecte. Ba, când scriu mă gândesc totuşi la o astfel de frântură pe care am transformat-o într-un reportaj frumos. Am mers acum vreun an, pe un de pământ, dincolo de furnalul Govăjdiei şi am găsit două bătrâne stând într-un bloc uitat în mijlocul pădurii. A fost un reportaj fain :).

Drumurile nu duc întotdeauna la astfel de reportaje. Iar firmiturile alea de poveşti de viaţă de cele mai multe ori nu au nicio finalitate. Nici nu ştiu ce să fac cu ele. Să le pun deoparte ca amintiri, să le uit, să le povestesc mai departe cu gândul că aşa scap de ele… Ieşi la o cafea cu cineva necunoscut, pe care îl asculţi povestindu-şi viaţa. Poate ştii că nu o să-l mai vezi, ori dacă se întâmplă să vă reîntâlniţi va fi întâmplător şi va trebui doar să-l saluţi şi să schimbi două – trei vorbe. După cafea, te alegi cu relatarea lui, poate nefolositoare, iar el cu faptul că s-a eliberat ori că ar putea fi ajutat într-un fel povestind unui necunoscut o bucată din viaţa sau drama lui. Acum s-a inventat cafeaua ca mod de socializare între persoane diferite şi necunoscute, înainte mergeam cu trenul şi după 20 – 30 de minute de holbat în tavan, pe geam, în cărţi, în podea, după două – trei ieşiri pe coridor, venea rândul să vorbesc cu persoanele din faţa mea. Iar unele erau într-atât de amabile, încât îmi spuneau toată povestea vieţii lor, de la un capăt la celălalt, probabil fericite că trenul are întrziere, că avea, fericite chiar dacă poveştile lor erau triste şi plicitisitoare.

Related Posts: