SHARE

Marţi a fost conferinţă de la spitalul din şi m-am nimerit şi eu, nu pentru că nu aveam ce face, dar am simţit nevoia să socializez. Am ajuns târziu, iar la poarta spitalului am întâlnit un blogger şi un jurnalist, ambii amici de-ai mei, care nu au fost lăsaţi să intre pe motiv că aşa e ordinul. Iniţial nu am înţeles ce s-a întâmplat, abia spre seară, cu mintea mai limpede după o zi în care aproape m-am sufocat de lipsa timpului şi mi-am inflamat creierii cu alte subiecte am scris un text, aici!

Cam aşa au stat lucrurile… Cei de la cred că ar fi trebuit să lase pe toată lumea la aşa-zisa conferinţă. Şi trebuiau să invite întreaga presă, eu de exemplu habar nu aveam că e conferinţă, dacă nu mă suna o colegă să îmi spună de ea. În final, toată lumea s-a victimizat, nici măcar jurnaliştii nu au mai ţinut cont de regula că atunci când te dă omul afară pe uşă, e ok să intri pe fereastră. S-a tras concluzia că spitalul “face obiectul” unor teme politice şi electoale, care pe mine mă cam plictisesc. Încă nu ştiu ce găsesc tot mai mulţi oameni din presa hunedoreană atâta fascinaţia în aşa-zisele personaje politice. Atâtea patimi… Până acum nu am găsit niciun articol care să mă convingă că vreun politician e mai ok decât altul şi de aia trebuie să îl urâm pe unul şi, eventual, să îi iubim pe celălalt. Sau măcar să îl votăm.

Related Posts: