Am ajuns în Roșia Montană, cu o zi înainte să vină Nicușor. Ar fi fost ok dacă îl găseam pe acolo, dar e bine și așa. Tot am găsit lucruri interesante de văzut și de aflat. Am văzut oameni atașați de acest loc, fie că sunt localnici, fie stabiliți aici, oameni care au reușit să se opună unui proiect minier destul de controversat. Nu știu dacă o fi fost bun sau rău pentru România, dar cred că a fost cam forțat atunci. Mai ales partea cu Hai să cumpărăm toate casele și apartamentele localnicilor, să rămână satul gol. Cum să te gândești la așa ceva? Altfel, am umblat prin pădurea impânzită de guri de mină și mă gândeam cum să fi rezistat oamenii febrei aurului din zonă. Și… M-am gândit totuși că nu aș sta aici. Este prea cicatrizat totul în jur, deși pădurea se simte intens.
Related Posts:
