- Valea Govâjdiei, un vechi ținut al Fierului, este acum un loc aproape sălbatic, mereu umbrit datorită versanților care se înalță la sute de metri deasupra râurilor sale.
Am străbătut o bucată din vale, pe o ploaie măruntă ce ridicase nori de ceață peste pădure și stânci. Jos, deasupra râului, agățate cumva de pod, florile din imagine tremurau zgribulite în bătaia ploii, a vântului și a curenților apei.
Mai încolo, un alt pod, de fier, din secolul al XIX-lea, nituit, duce la Furnalul Govâjdiei, clădit între cele două râuri (Runc și Nădrab). Cândva apele lor au fost folosite pentru a pune în mișcare sau răci instalațiile furnalului și probabil pentru a transporta lemnele din vastul ținut Pădurenilor la topitorie, pentru a spăla minereul și cine mai știe…
Când a fost clădit acest furnal, în jurul anului 1800, ținutul era primejdios. Pădurile antice, care aveau sa fie folosite ca lemne de foc, erau cutreierate de animale sălbatice și de cete de lotri. Din când în când, haiducii mai coborau și la furnal pentru a-și lua partea.
Cu timpul, satele din vale au început să se mărească, la fel și Ghelari, în deal. Minele s-au extins, a apărut o hidrocentrală, apoi de la 1900, calea ferată a Pădurenilor, până la Hunedoara. Furnalul s-a stins acum un secol, dar industria a continuat să mai pâlpâie în vale până prin anii ’90.
Acum însă, ținutul își recapătă sălbăticia.
Related Posts:
