Văd multă lume în campanie electorală, oameni cu veste, fâșuri și șepci, ușor nearticulați – dacă e să îi întrebi ceva, scoși la plimbare de partide prin orașe și sate. Zâmbesc și împart (deocamdată) doar pliante cu „fruntașii” lor. Printre ei, fețe ceva mai cunoscute din politică, figuri blazate și obosite.
Prin sate se licitează voturile cu plase ceva mai consistente. Vor împărți așa ceva și prin orașe – dacă nu or fi început deja, prin cartierele cu blocuri sociale. În satele locuite aproape numai de bătrâni, primesc oamenii, sărmanii, nici nu au încotro – când vin unii și le agață plasele „cu bunătăți” de garduri.
<La câtă singurătate e acolo, alții le deschid porțile și numai pentru un pahar de vorbă. Dar oaspeții sunt grăbiți. Nu au vreme de promisiuni deșarte: „ia nene o șapcă, ia niște făină, ia cozonac, ia și un pliant, ia și niște portocale că vin sărbătorile, ia și plicul ăsta să fie treaba – treabă. Apoi vezi tu cum votezi”.
Nu a trecut mult de la ultimele alegeri. Și atunci au ieșit politicienii cu cârdurile în jurul lor să ne salute. Cei care și-au urcat sacii în căruțe și-au văzut apoi de ale lor. Ce promisiuni? Nici nu mai știu dacă le-au făcut. Că doar funcțiile, dacă le-au primit, le-au primit de la partid. Mă tot întreb cum de rămân unii cu ele ani în șir fără să performeze cu nimic.
Alții au cheltuit mult pentru asemenea privilegii. Au avut ceva de tras pentru locurile alea din capetele listelor, ori pentru posturile alea bunicele prin instituții. Nu le-a zis nimeni că și-au greșit cariera, că nu or să facă mare lucru – nici nu contează. Au dat banul, au fost de nădejde ori pe placul șefilor din partid, sunt bine, merci.
Alegătorii au alte griji acum, nu stau ei să se gândească, bă, dar ăsta pe care tot îl votează lumea face ceva ca să ne fie și nouă mai bine? Ori chiar suntem niște găini?
În fine, ne întoarcem la pliantiștii de partid, scoși parcă la lumina soarelui, din birouri, să li se mai ducă pala de pe fețe.
Oare ați reușit să identificați printre ei vreunul care să nu fie angajat la stat? Sau vreunul a cărui afacere să nu fie exclusiv legată de contractele date de stat – în caz că sunt printre ei și altceva decât oameni care își susțin partidul pentru că „le-a dat joburi”?
Eu nu am văzut vreun antreprenor care se chinuie să își țină afacerea în viață, încovoiat de taxe și de birocrație, sau vreun angajat la privat cu program flexibil, adică de dimineață până când s-o putea, vreun specialist care a trebuit să învețe jumătate din viață pentru a-și putea face meseria cerșind voturi în numele partidului. Astfel de oameni nu au timp de așa ceva nici dacă ar fi prin partide. Unde să iasă ei la plimbări electorale, când de-abia mai au timp să respire. Sau oricum, li se simte lipsa pe la serviciu.
Ceilalți – cârdul – nu au nicio treabă. Mulți sunt deja pensionari, dar rămași încă și prin diverse funcții la stat (păzea că fac ei proiecte și strategii pentru viitorul nostru) sau doar ieșiți la activitate. Alții ocupă ceva funcții unde evident că ori că se plimbă cu partidul, ori că se ascund prin birouri, jobul nu le pleacă niciunde.
Related Posts:
