- Pe cele aproape 70 de hectare ale Parcului dentrologic din Simeria, care cuprinde un vechi conac stăpânit în urmă cu secole de nobilii Ocskay, se luptă de 11 ani în instanţă Institutul de Cercetare şi Amenajări Silvice şi moştenitorii familiei maghiare. Ultima carte e jucată, luna viitoare, la Înalta Curte.
Cui vor reveni domeniile e mai puţin important, atâta timp cât rezervaţia naturală va rămâne măcar aşa cum e. Cea mai ciudată poveste e a celui care a revendicat parcul, Lazlo Ocskay. Are peste 90 de ani, spune că este legat sufleteşte de parc, fiind locul în care a copliărit şi cred eu, mai este ţinut în viaţă doar de acest proces.
- Parcul dendrologic din Simeria, întins pe aproape 70 de hectare ar fi fost înfiinţat la începutul secolului al XVIII-lea odată cu amenajarea zăvoaielor naturale din lunca Mureşului, în stil peisager.
În secolele următoare familiile nobiliare care au deţinut succesiv moşia (Gyulay, Kun, Fay şi Ocskay) au îmbogăţit-o cu specii de arbori şi plante aduse de pe alte continente.
Speciile exotice aduse de-a lungul timpului în arboretum au modificat radical asectul rezervației.
„Dintre grupurile vechi introduse apar pregnant îndeosebi cele de ienupăr de Virginia, tuia, chiparoşi californieni, pini, molid, pâlcurile de fag, salcâmi, catalpa mare şi nuc negru. Unele din speciile introduse (Pterocarya fraxinifolia, Broussonetia papyrifera, arţarul american, salcâmul, nucul negru, viţa de Canada, bambusul) s-au sălbăticit şi au un caracter invadant”, se arată în planul de management al rezervației Arboretumul Simeria.
O mare parte din flora din parc este specifică spațiului asiatic, iar colecția de plante și arbori cuprinsp în rezervației depășește 2.100 de specii.
Domeniul, care la mijlocul secolului al XIX-lea era deţinut de contele Kun, a fost afectat de mari distrugeri în timpul Revoluţiei din Transilvania anilor 1848 – 1849, lemnul extras de aici fiind folosit la fabricarea armelor.
„În perioada 1870 – 1880 se fac primele remedieri ale parcului şi clădirii. Începe, după planuri precise, o îmbogăţire a parcului prin introducerea a numeroase specii originare din Extremul Orient şi America de Nord şi au loc schimburi de seminţe cu străinătatea.
Proprietarul semnalat după contele Kún este Fáy Bela, titrat, naturalist, membru al Academiei de Ştiinţe Maghiare. Acesta îmbogăţeşte parcul cu specii exotice, scriind şi unele lucrări ştiinţifice de aclimatizare a speciilor.
Este posibil că întreaga concepţie de amenajare peisagistică a parcului să aparţină unor peisagişti cunoscuţi ai timpului, dar acest lucru nu apare menţionat”, informa Institutul Național de Dezvoltare și Cercetare în Silvicultură, care administrează Arboretumul Simeria, prin Staţiunea de cercetări silvice Simeria.
După naţionalizarea din 1949, Parcul dendrologic Simeria, împreună cu conacul Fay, a intrat în administrarea Ocolului Silvic Simeria, în 1952 acesta fiind declarat ocol silvic experimental. În 1954 a fost înfiinţată Staţiunea de Cercetări şi Experimentări Forestiere Simeria, care ulterior a preluat ca bază materială Parcul Dendrologic.
Măsura a salvat arboretumul de la dispariţie şi a dus la protejarea zonei, care era vizată de tăierile de pădure efectuate de localnici. La propunerea Comisiei Monumentelor Naturii, parcul dendrologic a fost ocrotit de lege, primind atributul de „Monument al Naturii” – rezervaţie dendrologică.
„Minunatul parc de la Simeria îndeplineşte de multe decenii intreita sa misiune, evoluând în timpul recent la rolul unei staţiuni de cercetări forestiere de primul rang. Arborii maiestuoşi, bătrâni, sunt de un efect estetic neîntrecut, împreună cu ambianţa de pădure de lunca naturală şi cu elegante aranjamente horticulturale”, îl descria omul de ştiinţă Alexandru Borza (1887 – 1971).
După 1990, urmaşii famililor grofilor maghiari Fay şi Ocksay s-au judecat cu statul român pentru dreptul de proprietate asupra terenurilor şi fostului conac Bela Fay, din secolul al XIX-lea, confiscate de regimul comunist.
Related Posts:
