Nu sunt fanul colindelor şi al sentimentelor înălţătoare pe care trebuie să le avem de Crăciun, Anul Nou, de Bobotează şi, eventual, dacă ne mai rămâne energie, de Sfântul Ion. Sfântul Ion – 2015. Îmi plac sărbătorile – cui nu-i plac? Dar mă gândesc că e destul de multă ipocrizie în perioada asta a colindelor, e ceva care mă face să strâmb din nas. Avem nevoie de astfel de sărbători care să rupă din ritmul în care ne ducem viaţa şi îmi plac cei care nu iau în seamă clişeele Crăciunului şi se simt bine, fără a face tam-tam pe tema sărbătorilor.
Alţii se isterizează cu ocazia Crăciunului, se transformă ori se deghizează, se fac mai buni – nu îi mai recunoşti. Iar alţii cred că sărbătorile de iarnă la aduc bucurii, că le aduc poveşti aşa cum vedem în filme, că îi fac să se simtă speciali. Cum să aştepţi până în 25 – 26 decembrie să ţi se aducă bucurii? Adică, ai avut un an la dispoziţie, fără câteva zile… ce ai făcut? Ai stat numai să îţi aducă moşul ăla bucurie şi cadouri? Până în 25 a doişpea? Apoi, e aşa de aiurea să te lauzi că de Crăciun ai stat sau ai dormit nu ştiu unde, că ai petrecut în lux, când cei mai mulţi dintre noi nu o ducem prea bine zilele astea, fie ele şi libere.
Related Posts:
