SHARE

Țarcurile și zgura – terenurile din pentru care nimeni nu a mișcat un deget. Și încă nu sunt cele mai dezastruoase.

Le știu din copilărie. Atunci arătau mult mai bine. Pe zgură se puteau face antrenamente. Era aici și o poartă de beton unde se antrenau portarii. Ce mult timp a trecut de atunci, iar terenul a ajuns din ce în ce mai degradat. Pe alocuri e acoperit cu iarbă. Au rămas porți ruginite pe el, dar îl mai folosesc oamenii doar pentru alergare… dacă nu le e teamă de câini.

Țarcurile… în trecut nu erau acoperite cu „gazonul sintetic” – un covor de proastă calitate pus peste nisip.

Într-o parte terenurile pentru tenis, cu barele de fier. În cealaltă se juca . Alteori se juca în ambele locuri. Era cam aiurea când trăgeam mingea peste gard și trebuia să ne cățărăm pe clădirile alea din spate și să coborâm în curțile alea unde cine știe ce pericole și câini ne așteptau… Dar era ok. Cișmeaua a dispărut, terenurile de tenis au dispărut, „gazonul sintetic” s-a făcut teren de plajă pe care îți poți rupe piciorul cu ușurință. Mă întreb cât de dificil ar fi fost ca aceste terenuri să fie acoperite cu un gazon sintetic adevărat, ca terenul de zgură să primească, în sfârșit, o utilitate, după atâția ani de când e lăsat de izbeliște..

Related Posts: