SHARE

Am pierdut așa-zisa „luptă cu coronavirusul” cu mult, mult timp înainte de a ne avânta în ea ca într-o furtună din deșert, în care putem înainta doar bâjbâind, cu fețele acoperite, în direcții pe care nu le cunoaștem.

Așa-zisele demonstrații de forță ale „autorităților” sunt doar jocuri de imagine, puse la cale pentru a umple golul neputinței lor. Unele dintre episoadele lor, cum e cel al măștilor, sunt atât de prost regizate încât par jignitoare: oamenilor li se impune să își acopere fețele cu măști, sub amenințarea unor amenzi pentru cei care nu le poartă – dar de trei luni, în aproape nicio farmacie sau magazin măștile nu se găsesc, iar unde se vând, prețul lor e unul de speculă. În alte țări (Suedia), statul face parteneriate cu companiile care fabrică măști pentru a fi livrate oamenilor.

La noi, autoritățile caută să profite de oameni, să îi mai stoarcă de bani prin amenzi. Să îi sperie, pentru că nu au alte soluții.

Iar la nevoie, atunci când, de exemplu, familiile unor decedați vor da în judecată statul pentru că nu a fost în stare să îi salveze, autoritățile să se poată apăra dând vina pe morți: nu au purtat măști de protecție, au ieșit din case, nu s-au păzit de virus.

Stați mai mult acasă, păstrați distanța, spălați-vă pe mâini, purtați măști și poate veți scăpa, dacă țineți la sănătatea vostră și a semenilor. Nu așteptați miracole din alte părți, pentru că bătălia cu virusul e pierdută demult.

Mulți dintre români au pierdut-o neștiind sau neputând să aibă grijă de sănătatea lor. Ni se spune să purtăm măști, dar cine ne-a bătut la cap vreodată să nu ne mai umplem frigiderele și coșurile de cumpărături cu otrăvuri?

Băuturile „carbogazoase” și colorate sunt de ani buni la loc de cinste în casele noastre, iar cărnurile de animale crescute cu steroizi, ucise și congelate apoi de nimeni nu știe când, sunt nelipsite din tigăi. Deserturile sunt delicioase dar cine mai le numără E-urile? Se întreabă cineva cât „cauciuc” i-a trebuit unui cozonac să rămână pufos și la o lună de câmd a fost așezat pe rafturi?

Afară, în jurul caselor și orașelor noastre, râurile și munții se înfundă în gunoaie, iar pădurile dispar cât vedem cu ochii. Toate acestea ne-au făcut cu timpul tot mai vulnerabili și bolnavi, la fel și otrăvurile pe care sufletul și mintea le consumă zi de zi.

Așadar… să ne uităm pe lista afecțiunilor grele de care sufereau mulți dintre cei care „au murit de coronavirus” – multe dintre ele fără leac într-o țară ca România, să le căutăm cauzele, și vom vedea de ce „lupta cu coronavirusul” e doar o înfrângere… încă neasumată.

Related Posts: