Home hunedoara Povestea funicularelor Hunedoarei

Povestea funicularelor Hunedoarei

49
0
SHARE

La sfârşitul secolului al XIX-lea, odată cu construcţia Uzinelor de fier ale Hunedoarei, Ţinutul Pădurenilor, bogat în resurse naturale (păduri, minereu de fier, dolomită, marmură) a fost împânzit  de funiculare. Primele astfel de instalaţii de transport au fost construite la în jurul anului 1883, pentru a fi folosite la transportul materiilor prime necesare Uzinelor de Fier din .

Lungimea totală a acestora, din urmă cu un secol, ajungea la 60 de kilometri. Construcţia celui mai lung funicular, de 43 de kilometri între Hunedoara şi Vadu Dobrii, a început în jurul anului 1883. Investiţia de aproape 600.000 de forinţi a fost asigurată de Guvern dintr-un împrumut de la Banca ungară de economii din Pest, care urma să fie rambursat în 20 de ani, începând cu 2 ianuarie 1884, arată documentele de arhivă ale Guvernului ungar. În acei ani, directorul funicularului Vadu Dobrii – Hunedoara a fost János Kobialka (1856 – 1903) un inginer care venise la Hunedoara în 1884, după ce fusese în Consiliul de Administrare al Fierăriilor Centrale din Budapesta.

Potrivit unor documente de arhivă, pe baza propriilor sale planuri, Kobialka a construit apoi telefericul dintre Ghelari şi Hunedoara în 1894 – 1895, pe cel dintre Vadu Dobrii şi Gura Bordului în 1898 şi pe cel dintre Ghelari şi Govăjdia în 1899, iar din 1903 a condus construcţiile în Uzinele de la Hunedoara.


La sfârşitul secolului al XIX-lea, funicularele din Ţinutul Pădurenilor nu mai puteau asigura necesarul de materii prime ale Uzinelor de Fier, iar autorităţile au decis construcţia căii ferate industriale Hunedoara – Govăjdia – Ghelari, care să preia o parte din sarcinile funicularelor a fost preluată de noua instalaţie de transport.

În urmă cu un secol, vasta reţea de teleferice din Ţinutul Pădurenilor avea staţii la: Govăjdia (de 31 Cai Putere) , care alimenta liniile Govăjdia – Mutea Morului şi Govăjdia – Arieş; Ghelari (de 45 şi 25 de cai putere), care alimenta liniile Ghelari – Mutea Morului şi Ghelari – Rodna – Valea Poieniţei; Bunila (de 100 de Cai Putere) care alimenta liniile Bunila – Poieniţa, Bunila – Meria şi Bunila – Plaiul; Lunca Cernei (de 50 de Cai Putere), care alimenta liniile Lunca Cernii – Meria şi Lunca Cernii – Ciumiţa. Staţia de la Vadu Dobrii (160 de Cai Putere) alimenta liniile Vadu Dobrii şi Cireaşa Poieni. Motoarele acestor staţii erau puse în mişcare de un gaz slab, obţinut din distilarea lemnului. Doar staţia de la Ghelari era echipată cu motoare. În anii ´20, aproape 200 de oameni erau angajaţi la funicularele din Ţinutul Pădurenilor, muncind câte 8 ore pe zi, cu o pauză.

Continuarea pe adevarul.ro.

Related Posts: