SHARE
  • Sărăcia a prins rădăcini adânci în satele de câmpie din sudul ţării.
  • Într-un astfel de cătun de lumea a treia am ajuns ieri, după vreo 12 ore petrecute pe drum.

E vorba de un loc ce nu a avut nicio şansă în faţa zăpezii căzute cât pentru o staţiune austriacă.

<

Un sat din Bărăgan, despre care nu am mai auzit în viaţa mea, dar seamănă izbitor cu cele din sudul Olteniei: oamenii săraci, case din chirpici, fântâni în drum, wc în grădină, nimic în curte, secetă, soare dogoritor, praf, primăvara inundaţii, spre toamnă grindină şi crivăţ şi .

Uitaţi cu toţii parcă şi lipsiţi de educaţia care le-ar mai putea da speranţe să se ridice din mizerie.

Totuşi iată că supravieţuiesc cu umor, se poate spune, chiar şi nămeţilor care le-au îngropat casele.

E un sat de văduve, ţine să ne informeze o bătrână. Văduve trecute, dar care se pricep totuşi la săpat tuneluri prin troiene.

Într-una din gospodăriile calamitate, un câine fusese legat de creanga unui copac, singura rămasă neacoperită de movilele de omăt. Dacă zăpezile se topesc brusc, animalul ar putea rămâne spânzurat…

Mai încolo, doi copii desculţi şi aproape dezbrăcaţi au ieşit la zăpadă pe uşa casei de pământ. Tatăl lor întreabă de la cine sunt alimentele, să ştie pe cine să voteze.

Între timp, şi ultimii săteni blocaţi în “infernul alb”, potrivit Realitatea TV şi în “iadul alb”, anunță Antena 3, au ieşit la lumină.

S-au împăcat cu numele de “oameni de zăpadă”, dar şi cu rezultatul bilanţului făcut în faţa coteţelor desfundate: păsări moarte de foame, păsări moarte de , animale moarte, devenite hrană pentru celelalte.

Related Posts: