Vesel? În niciun caz Hunedoara nu e vesel.
Nici măcar de Zilele Oraşului, Festivalul Berii şi alte petreceri stradale în care oamenii se înghesuie în centru pentru, să zicem, a se bucura de sărbătoare.
E mai degrabă un municipiu obosit, cu motoarele oprite – şi aici mă refer mai ales la combinatul care l-a ţinut în viaţă în ultimele decenii. Seara, atmosfera din Hunedoara e destul de obscură.
Luminile oraşului nu îl trezesc din amorţeală. Poate, cine ştie, vom găsi şi soluţia prin care oraşul să fie resuscitat – cei care mai rămân aici şi nu pleacă în alte locuri, săturaţi să aştepte minuni.
În anii ’50, Hunedoara a trecut prin cele mai ample transformări din istoria sa de aproape opt secole. În 1945, Hunedoara avea mai puţin de 7.000 de locuitori, iar un deceniu mai târziu depăşise cifra de 30.000 de oameni, pentru ca în 1960 populaţia ei să ajungă la peste 60.000 de locuitori.
În noul oraș al oțelului – așa cum era numită Hunedoara în epoca stalinistă – au fost construite în ritm alert primele cartiere de blocuri și case pentru miile de familii de muncitori din combinatul siderurgic Hunedoara – numit atunci „V.I. Lenin” și apoi „Gheorghe Gheorgiu Dej” și pentru angajații Întreprinderii de Construcții din Hunedoara (ICSH).
Cum arăta Hunedoara în trecut
În a doua parte a secolului XX, când combinatul siderurgic Hunedoara ajunsese la apogeul extinderii sale, cele mai multe dintre clădirile din oraş căpătaseră culoarea cenuşie şi a ruginie în urma depunerilor provenite din combinat.
În anii ´50, în rândul familiilor de muncitori care migraseră în număr mare spre noul centru metalurgic, lipsa apei potabile cauza frecvent îmbolnăviri de dizenterie şi febră tifoidă, în timp ce mediul poluant favoriza apariţia unor boli ca silicoza şi silicotuberculoza.
Noaptea, oraşul muncitoresc oferea o privelişte suprarealistă. „La cocserie, cărbunele aprins năvăleşte prin zeci de guri şi se încarcă în vagoane. Noaptea, când toate aceste guri de foc se deschid, cerul se luminează împrejur şi îţi pare că e răsărit de soare. Oraşul adormit străluceşte de văpaia cuptoarelor”, Îl descria istoricul Octavina Floca, în anii ´60.
Related Posts:
