- Nu e totul pierdut. După multe luni care conturează aceste alegeri prezidențiale – prea multe, poate, pentru un popor și-așa tensionat –, am putut cunoaște și altfel România decât cea din tiparele trasate în mințile noastre.
Am văzut unele lucruri triste: ura refulată, nebănuită sau ignorată la mulți români. Și m-am gândit la început… „Oare ce aveți cu oamenii ăștia, mai ales acum, cu cei doi finaliști?” – doar doi oameni obișnuiți care își joacă șansa de a fi președintele României.
Ar fi de înțeles până la punctul în care aceiași români, publicul adesea tăcut, preferă să fie alimentați cu motive false de a urî mai departe și mai mult, de a-și putea justifica pornirile.
Dar… nici eu, nici alții, nu am făcut o treabă prea bună să-i înțelegem. Ne grăbim să-i judecăm pe ceilalți, să le răspundem pe măsură, ori preferăm să le întoarcem spatele în loc să-i ascultăm. Și să-i ajutăm, dacă se poate.
„Căci ne-am născut pentru a ne ajuta unii pe ceilalți, iar a acționa unii împotriva altora este împotriva naturii, și a te mânia și a-l detesta pe un semen înseamnă a-l trata ca pe un dușman”, scria Marcus Aurelius.
În fine, în legătură cu alegerile de duminică… cred că de luni încolo Nicușor și Simion se vor înțelege – nu și-au produs daune iremediabile. Noi… nu știu, dar oricum, nu e totul pierdut.
Related Posts:
