SHARE

Campania “Adevărul” continuă cu un reportaj despre unul din locurile care mi-s dragi, pe care însă nu le punem în valoare aşa cum ar trebui: Castelul Corvinilor. Despre castel am scris o mulţime de texte, la fel şi alţi jurnalişti. Poate presa e singura care promovează cu adevărat castelul – noi ne facem treaba, cum se zice, în schimb aşa-zisele autorităţi rămân la fel de apatice ca întotdeauna..

Castelul Corvinilor s-a înconjurat în cei peste 600 de ani ai săi de o aură de cetate de necucerit, de loc al învingătorilor. Castelul te poartă cu gândul în trecut, în vremea în care se afla în stăpânirea familiilor Huniazilor şi a Corvinilor, în cea în care Vlad Ţepeş fusese aruncat în temniţele lui.

…… De atunci, cetatea a început să strângă între zidurile de piatră un şir nesfârşit de poveşti şi legende, care au înflorit de la an la an. Castelul atrage ca un magnet. Ne invită parcă să îi desluşim misterele.

Întreaga construcţie e un mister: priveşti spre monumentul cenuşiu şi te întrebi cum a rezistat atâtor generaţii, incendiilor care l-au mistuit, războaielor, cum a rămas neclintit deşi fusese sufocat de uzinele, fabricile şi minele înfiinţate în jurul lui în comunism, prăbuşite cu toate acum. Castelul Corvinilor nu se potriveşte în peisajul urban al Hunedoarei. Nicio construcţie din oraş, nici măcar combinatul întins pe zeci de hectare nu s-a putut ridica vreodată la înălţimea cetăţii medievale.
Castelul i-a transformat pe hunedoreni în corvinişti. Ne-am ataşat cu toţii de el, deşi n-a mai fost nimeni în stare, în ultimii ani, să îl restaureze. Chiar şi aşa, monumentul istoric a devenit în una din cele mai importante destinaţii turistice din Transilvania.

Textul şi imaginile aici:!

Related Posts: