SHARE

Să ne concentrăm pe maidanezi. A venit vremea, după tragedia aia, de care nu aş vrea să scriu. Nici nu mai am loc, de altfel… Au devenit din nou o problemă naţională, deşi în ultimele luni parcă uitasem cu toţii de ei şi ei de noi.

Eu nu am uitat de ei, dar nici nu i-am mai pomenit. Ne-am ocolit reciproc: eu nu am mai dus gunoiul seara, când containerele colcăie de comunitari, zici că sunt cuiburi de şerpi acolo, iar ei nu au mai venit să se gudure prin faţa scării, să miorlăie toată noaptea. Sau poate nu i-am mai auzit eu.

În ciuda tragediei acesteia, în câteva zile ne vom linişti. Aşa se întâmplă tot timpul, după orice ştire transformată în dramă naţională… Asta e, aşa suntem noi, vorbim mult, le ştim pe toate “dar nu avem bani să le facem”. Nu că banii ar fi problema. Nu ştiu, n-a ajuns încă numărl maidanezilor mai mare ca al locuitorilor în ? Mă gândesc că nu, deci nu e aşa rău, ca la tv, încă…

FOTO: În imagine e unul dintre cei doi câini ai mei. Nu o să îi scriu aici numele, pentru că e prea aiurea şi nu vreau să îl fac de râs.

Related Posts: