SHARE

IMG_0165 Colţ arată ca în nuvela lui Jules Verne. E un loc straniu. Acele ziduri vechi prin care priveşti văile dau un aer de libertate călătorului. Îmi închipui însă cum e noaptea acolo: pare o cetate de poveste, dar poate una horror.

Domniţa Ileana şi firele de aur

O poveste a cetăţii, inspirată din fapte reale şi cunoscută de oamenii locului, este cea a domniţei Ileana Cândea, care a stăpânit cetatea în secolul al XVI-lea. În timpul unui asediu al tătarilor, care a avut loc asupra satelor din Ţara Haţegului, iubitul ei ar fi fost luat prizonier. Acesta i-ar fi apărut în somn fecioarei şi i-a spus că va fi eliberat, când ea va aduna atâta aur cât să ajungă până la el.

„Odată, într-o noapte înstelată, luminată de razele aurii ale lunii, şezând în foişorul cetăţii atârnat pe marginea stâncii, Ileana toarse mult, până ce trecu de miezul nopţii. Şi ce să vadă? Tortul, ce l-a tors după miez de noapte, era din fire de aur şi dacă torcea oricând după miezul nopţii, se alegea tot cu fire de aur. Aşa torcea ea noapte de noapte, când odată, înspre cântători, cine-i prinse fusul, ce sfârâia în josul foişorului? Era iubitul Ilenei, care în momentul în care firele de aur au fost atât de lungi, cât să ajungă la locul în care era el prins, i-au pocnit lanţurile de pe trup şi el a putut să alerge acasă, în braţele ei iubitoare“, relata istoricul Octavian Floca, în Ghidul judeţului , publicat în anul 1969.

Cel mai important motiv pentru care ruinele continuă să îi atragă pe vizitatori este romanul „Castelul din Carpaţi“, de Jules Verne. În relatarea de la sfârşitul secolului al XIX-lea, acţiunea se petrecea în jurul vechii cetăţui în ruine a baronului Rodolphe de Gortz, aflată pe un pisc deasupra trecătorii Vulcan. Castelul din Carpaţi fusese abandonat de câteva zeci de ani, iar oamenii credeau că este stăpânit de forţele supranaturale ale răului şi că în interiorul lui se petrec lucruri înspăimântătoare. Continuarea AICI!

Related Posts: