SHARE

Mi se pare incredibilă credinţa asta tâmpă că dacă arunci în izvorul de la Mănăstirea Prislop ţi se va îndeplini o dorinţă, ca şi cum ai negocia cu Dumnezeu. Ideea de a arunca bani într-o fântână a dorinţelor, ca superstiţie, mi se pare ok, dar nu văd nicio legătură între tradiţia asta laică şi motivul pentru care oamenii ar trebui să meargă la mănăstire.

Mă întreb oare ce ar fi dacă nu ne-am duce la Prislop numa’ să ni se împlinească dorinţele?

Odată, am văzut cum o tanti îi recomanda tovarăşei sale de pelerinaj să pună “una de cinci lei, nu de un leu”, la rădăcina unui copac din Prislop în care fusese scrijelită o cruce, pentru a avea mai mult spor.

Pârâul din curtea mănăstirii străluceşte de monede, iar lacul din vecinătatea bisericii are nevoie de decolmatare din cauza credincioşilor care dau cu bani de frica divinităţii. Mai bine i-ar pune în cutia milei sau i-ar da săracilor, decât să-i arunce crezând că astfel îşi vor răscumpăra păcatele sau că vor fi mai împliniţi.

Dar e treaba lor ce fac cu banii, nu?

 

Related Posts: