SHARE

Ştiu oameni care muncesc cel puţin 12 ore pe zi. Într-un fel mă consider şi pe mine unul dintre ei, chiar dacă “” mea e mai mult o plăcere: tot timpul preocupaţi, dintre cei pentru care sâmbăta nu este zi liberă, iar duminica e o zi ca oricare alta, una în care pot fi sunaţi cu probleme de serviciu, fără a fi deranjaţi. Nici nu există acest termen, “a-i deranja”, în vocabularul lor. Îi suni la şase dimineaţa şi la două noaptea şi nu trebuie să îţi ceri scuze că îi deranjezi… pentru care concediul se reduce de cele mai multe ori la o zi sau la o jumătate de zi de duminică, în natură, aproape de casă. A munci e o virtute, oricum, chiar dacă munca nu aduce fericire.

Related Posts: