SHARE

Prima dată când am urcat în satul Alun era iarnă şi a trebuit să las maşina în pădure, la câţiva kilometri de sat, pentru că nu mai puteam înainta cu maşina. Se rupsese drumul. Am mers pe jos, fără să ştiu cât de mult mai trebuie să înaintez pe drumul de marmură până la poalele satului. Nu mă fascinează liniştea, dar satul este aparte. Despre Alun am scris AICI!

satul alun tinutul padurenilor (180)alun1

Related Posts: