Peste 20 de ani o să stăm fiecare în cutia lui şi o să postăm news-alerturi şi articole de eveniment pe web. O să aşteptăm liftul pentru a urca în redacţia de la etajul unu, doi, trei sau patru, dar şi la coborârea până la maşină. O să scriem 15 – 20 de texte pe zi, de dimineaţa până seara târziu, – toate anoste -, iar înainte de a pleca spre casă nu o să uităm să dăm share-uri şi recommend-uri pentru cei 4.899 de friends de pe facebook. Şi nu vom mai uita să verificăm traficul pe web al site-urilor concurente de ştiri, cu aceleaşi ştiri care, clar, nu o să mai “trăiască” o zi, ci numai până la următoarele postări.
Peste 20 de ani ;), on-line-ul nu va mai avea niciun secret, iar singurele drame din viaţa noastră (de jurnalişti) vor fi atunci când pică serverul sau curentul în redacţie. O să dăm ştiri cu hoţi, cu politicieni, ştiri de la primărie, de la bibliotecă şi de la muzeu, multe, multe comunicate cu poze primite în timp util şi unele cu video.
Şi o să ieşim la prânz din redacţie, la o cafea, şi apoi ca să ne plătim facturile şi să luăm covrigi de la colţ. Şi o să dăm multe telefoane să vedem ce s-a mai întâmplat şi de ce nu primim mailurile la timp de la Poliţie şi Pompieri.
Până atunci, sper să mai apucăm să scriem şi reportaje. Cel puţin eu Mi-au plăcut cele aiurea, pe care le făceam când plecam la drum fără să îmi doresc neapărat să ştiu unde o să ajungem până înainte de lăsarea serii şi dacă o să mai găsim drumul spre casă (…).
[nggallery id=111]
Related Posts:
