Zilele trecute am ajuns în locul unde s-ar fi născut Arsenie Boca. Am urcat pe munte, după mai multe rătăciri. A trebuit să alerg, pentru a fi sigur că ajung la casă înainte ca soarele să se ascundă în spatele munţilor. Am reuşit să fac asta, iar la întoarcere nu a mai contat întunericul. Acolo a fost aşa un sentiment plăcut, chiar dacă hainele mi-erau ude de la alergătura aia.
Drumul până la vatra ce ar fi fost locul de naştere al duhovnicului străbate satele Vaţa de Sus şi Căzăneşti, apoi se afundă într-o pădure din marginea ultimului sat. Din acest loc, cei care vor să ajungă la casa părintelui Arsenie trebuie să urce pe jos, pe o cărare care se încovoaie prin pădure în jurul muntelui, apoi dă într-un luminiş şi continuă până deasupra văilor şi a celorlalte dealuri. La capătul drumului istovitor de munte, întins pe mai mult de trei kilometri, pelerinii găsesc în mijlocul unui tărâm aproape pustiu o aşezare simplă, construită din lemn, piatră şi chirpici. Căsuţa are ferestre şi uşi mici şi o tindă îngustă, pe pereţii căreia sunt agăţate câteva icoane vechi şi fotografii cu Arsenie Boca. Unul dintre zidurile ei e acoperit de posterul care îl înfăţişează pe fostul stareţ al mănăstirilor Brâncoveanu din Sâmbăta de Sus şi Prislop. Sub imaginea părintelui Arsenie au fost aprinse candele. Lumânările, candelele şi florile împodobesc, de altfel, toate locurile din curtea aşezării.
Continuarea şi imagini AICI!!
Related Posts:
