Am citit cartea pe tren, în drumul dus-întors de Bucureşti, şi mi-a plăcut pe alocuri. Silja e o poveste despre melancolie, despre un om simplu, cu “o soartă zbuciumată” – aşa e şi titlul romanului lui Silanpaa. Nordicii au scris cărţi interesante, deşi ajungem să le citim rar.
Referinţele-aici: „Povestea Siljei este destul de simplă, dar foarte semnificativă. După ruinarea familiei sale, ea devine slujnică, dar nimic din brutalitatea şi urâciunea din noul său mediu nu poate să întineze simţirile sale. Trece prin tot ce e mai rău fără a se lăsa atinsă de răutate. Îşi poate trăi chiar propria poveste de dragoste, dar aceasta este la fel de scurtă şi evanescentă ca un fluture…” Per Hallström, Secretar Permanent al Academiei Suedeze, în discursul de acordare a Premiului Nobel, 1939
„O înţelegere atât de acută a bolii, a singurătăţii, a umanităţii ultragiate, a inocenţei şi vinovăţiei, a suferinţei fizice şi morale, a obsesiei morţii, a tragicului înscris firesc în logica banalului cotidian – ca în Silja sau O soartă zbuciumată – nu întâlnim decât în marea literatură… Ceea ce urmează este, cu o jumătate de secol înainte de o cunoscută carte a lui Márquez (construită pe un principiu epic asemănător, dar fără anvergura problematică şi introspectivă din Silja), cronica unei morţi anunţate.” Bianca Burţa-Cernat
„Povestea Siljei este destul de simplă, dar foarte semnificativă. După ruinarea familiei sale, ea devine slujnică, dar nimic din brutalitatea şi urâciunea din noul său mediu nu poate să întineze simţirile sale. Trece prin tot ce e mai rău fără a se lăsa atinsă de răutate. Îşi poate trăi chiar propria poveste de dragoste, dar aceasta este la fel de scurtă şi evanescentă ca un fluture…”
Per Hallström, Secretar Permanent al Academiei Suedeze, în discursul de acordare a Premiului Nobel, 1939
„O înţelegere atât de acută a bolii, a singurătăţii, a umanităţii ultragiate, a inocenţei şi vinovăţiei, a suferinţei fizice şi morale, a obsesiei morţii, a tragicului înscris firesc în logica banalului cotidian – ca în Silja sau O soartă zbuciumată – nu întâlnim decât în marea literatură… Ceea ce urmează este, cu o jumătate de secol înainte de o cunoscută carte a lui Márquez (construită pe un principiu epic asemănător, dar fără anvergura problematică şi introspectivă din Silja), cronica unei morţi anunţate.”
Bianca Burţa-Cernat
– See more at: http://www.editura-art.ro/carte/silja-colectia-nobel#sthash.tnirrVKQ.dpuf
„Povestea Siljei este destul de simplă, dar foarte semnificativă. După ruinarea familiei sale, ea devine slujnică, dar nimic din brutalitatea şi urâciunea din noul său mediu nu poate să întineze simţirile sale. Trece prin tot ce e mai rău fără a se lăsa atinsă de răutate. Îşi poate trăi chiar propria poveste de dragoste, dar aceasta este la fel de scurtă şi evanescentă ca un fluture…”
Per Hallström, Secretar Permanent al Academiei Suedeze, în discursul de acordare a Premiului Nobel, 1939
„O înţelegere atât de acută a bolii, a singurătăţii, a umanităţii ultragiate, a inocenţei şi vinovăţiei, a suferinţei fizice şi morale, a obsesiei morţii, a tragicului înscris firesc în logica banalului cotidian – ca în Silja sau O soartă zbuciumată – nu întâlnim decât în marea literatură… Ceea ce urmează este, cu o jumătate de secol înainte de o cunoscută carte a lui Márquez (construită pe un principiu epic asemănător, dar fără anvergura problematică şi introspectivă din Silja), cronica unei morţi anunţate.”
Bianca Burţa-Cernat
– See more at: http://www.editura-art.ro/carte/silja-colectia-nobel#sthash.tnirrVKQ.dpuf
















