Maria are 80 de ani, iar pe ultimii 15, spune ea, i-a trăit la lumina lămpii. A supravieţuit într-un loc unde urmele civilizaţiei , ale modernităţii mai exact, au fost şterse de mult.
Casa în care locuieşte Maria, un vechi canton de pe traseul mocăniţei de la Hunedoara, nu se află departe de oraş, dar izolarea a privat-o de confort.
<Femeia este însă învăţată cu viaţa simplă pe care o duce în singurătate, fără a mai fi deranjată de iarna grea, de omăt, de întuneric şi frig. Peisajul de care căminul hunedorencei s-a înconjurat este superb. Puţin stricat de ruina unei clădiri părăginite, locuită în trecut şi devastată apoi, cu tavanul ce stă să se prăbuşească şi să îngroape astfel mobilierul putrezit.
Calea ferată minieră Hunedoara – Govâjdia – Ghelari a fost folosită intens de la inaugurarea ei în anul 1900 și până în anii 2000, când mai multe secții din combinatul siderurgic din Hunedoara, dar și minele de fier și exploatările de talc și dolomită din Ținutul Pădurenilor și-au încetat activitatea.
La sfârșitul anilor 2000, calea ferată din Hunedoara cu o lungime de aproximativ 15 kilometri a fost dezafectată, iar șinele și unele dintre podurile și viaductele sale au fost scoase și revalorificate.
Mai mulți localnici au reclamat abandonarea fostului tronson feroviar și au inițiat acțiuni civice prin care au solicitat autorităților locale refacerea traseului sau promovarea lui ca atracție turistică.
Stația de pornire a vechii căi ferate se afla lângă Castelul Corvinilor. După ce traversau valea râului Zlaști, cu dealurile sale domoale, trenurile intrau în munte printr-un tunel de peste 700 de metri, ieșind în valea Govâjdiei (video), mărginită de șiruri de versanți abrupți, încolțiți de stânci amenințătoare.
Mocănițele (locomotivele cu abur) folosite în trecut pentru a tracta vagoanele de călători și cele cu minereu, bușteni, talc și dolomită circulau pe traseul dăltuit în pereții de piatră până în apropiere de Furnalul din Govâjdia.
De aici, traseul continua alți 4 – 5 kilometri spre Ghelari – unde funcționau minele de fier și spre Crăciuneasa, până la poalele unei vaste cariere de dolomită.
Furnalul din Govâjdia, vechi de peste două secole, al cărui cuptor este încă bine conservat, a fost atât un reper istoric al metalurgiei din Transilvania, dar și un loc de agrement pentru hunedoreni.