SHARE

Despre niște vremuri apuse… Hunedoara în anii 2000. Încă discotecile din oraș se numeau discoteci și nu cluburi și funcționau mai ales pe manele, 3 Sud-Est și Paraziții… Și erau tare aglomerate, deși nu se prezentau ca locuri chiar primitoare.

Dacă te aflai în căutarea dragostei, nu era tocmai o nenorocire să pleci cu ochii vineți sau cu vreo sabie înfiptă în spate… din X-club (discoteca din Casa de cultură, normal – la ce altceva să mai folosească ditamai Teatrul) sau din Union. Sau bătut după vreun bal al bobocilor la Sider. Acum Facebook-ul pare mai adecvat pentru întâlniri, deși unii pot intra în depresie dacă primesc block în timp ce le caută aici…

Tăvălirea din discotecă nu producea astfel de efecte, dar oricum era destul de deprimantă. Cine se gândea atunci la turism, că o să vină străinii la Castel, când în preajma castelului convoaiele de căruțe mutau combinatul, pe bucăți, la fier. O vizită la castel se putea încheia tare prost, din cauza cetelor de „talibani” pe care le puteai întâlni pe drumul de la poalele lui.

La celălalt capăt al orașului, potecile din Micro 5 spre combinat erau la fel de bătătorite de ferari, chiar dacă uneori oamenii trebuiau să se afunde îndoiți, cu spatele rupt de sacii cu material, prin Cerna tulbure, înghețată iarna. Hunedoara acelor ani, bântuită de oameni care căutau fier vechi și de câini vagabonzi, se anima la meciuri, când ecourile din tribunele stadionului Corvinul se detonau peste oraș.

Curțile școlilor erau și ele aglomerate adesea, mai ales când se juca fotbal „la pariu” pe terenurile lor de ciment pline de valuri. Nu la case de pariuri, că nu era decât Loto-prono și nu câștiga nimeni, ci la pariu (adică puneau oamenii bani și echipa care câștiga îi lua)… Noaptea se auzea încă și șuieratul trenurilor care treceau prin combinat de la Simeria, iar vara Cincișul era marea hunedorenilor. Așadar, Hunedoara avea o atmosferă interesantă cu care, clar, nu o să se mai întâlnim. Dar e bine de știut.

Related Posts: