SHARE

În şlapi de carton şi bermude colorate, cu pieptul în faţă, cu burta şi lanţul din aur la vedere, coboară dintr-o maşină de lux şi se aşează la masa alăturată de la sub umbrelele căreia mă ascundeam de soare. A lăsat playerul pornit şi geamurile portierei coborâte, în maşina de câteva zeci de mii de euro, iar lăutarii nu mai contenesc a cânta şi a dedica în boxe. N-aş spune că m-am enervat, fiindcă nu eram surprins încă. Îl cunosc pe om din vedere, adică îl văd deseori rezemat de -ul de lux pe care îl conduce, dar despre care presupun că nu are cum să fie al lui.

Abia câteva minute mai târziu, în momentul în care ospătarul îi toarnă o (Skol) în pahar, pe care o bea din două mişcări, “de încălzire”, pentru ca apoi să ceară încă una, încep să îmi pun probleme. Cum adică, stai la pe terasă, în centrul oraşului, şi apoi dai ture cu maşina? Şi când spun ture, mă refer la cele menite a-i speria pe ceilalţi “participanţi la trafic”, pe noi, ăia mai amărâţi, cărora bunul simţ nu le permite să urce la volan după ce au băut. Mă întreb dacă omul “a fost oprit în trafic” de poliţişti şi ce s-a întâmplat atunci, sau ce ar păţi în cazul unui accident pe care îl provoacă, după o zi la terasă, cu maşina vedetă. Mă rog, îmi fac prea multe griji pentru el 🙂 .

Related Posts: