SHARE

Poţi să fii liniştit visând la când reuşeşti să produci şi să vinzi sau când ai popularitate. Aşa cum a fost combinatul decenii întregi sau cum sper că va fi castelul de la Hunedoara.

Cum a fost  combinatul, pentru că în ultimii ani a devenit o fantomă înfricoşătoare.

E pe cale de dispariţie, e în moarte clinică, din el scapă cine poate :). Pe scurt, au loc din nou disponibilizări (nu se putea alt moment mai prost pentru ca profitul indienilor să scadă), iar dintre cei peste 800 de angajaţi câţi sunt în prezent, probabil vor rămâne deocamdată doar cei care nu vor sau nu sunt în stare (decât obligat/forţat) să îşi ia inima în dinţi şi salariile compensatorii şi să plece – sunt cei care nu ştiu dacă vor putea să mai înceapă a fi pe cont propriu. Adevărul că e greu să faci asta, după 20 – 30 de ani de muncă în uzină. Mai ai chef să înveţi altceva? Ar trebui. Pe de altă parte, ar trebui atraşi alţi investitori (pe locurile lăsate libere), însă din păcate Hunedoara nu e Cluj-Napoca sau Timişoara, iar astfel de ne par misiuni imposibile.

Dincolo de fantoma colosului industrial, de dramele care se leagă de existenţa lui, putem fi optimişti măcar în privinţa castelului. E popular, are potenţial şi aduce bani şi turişti. O face mai degrabă din inerţie, pentru că în jurul lui, în loc ca totul să înflorească, mai degrabă se prăbuşeşte. Chiar şi aşa, castelul pare şansa Hunedoarei. Cu fantomele nedescoperite încă, în încăperile lui. Alea bune, evident! (va urma…)

Related Posts: