SHARE

De la o vreme am început iar să am impresia că suntem cotropiţi de haitele de .

Erau ştirile alea cu adăpostul pentru patrupede, cu marea hinghereală, ecarisaj, castrare şi altele de genul ăsta… şi ne-au calmat un pic dorinţa de a vedea fără maidanezi, fără haitele care se plimbă de colo colo, erau ştirile alea zic şi am crezut, nu ştiu de ce, că totul s-a rezolvat, că situaţia e under-control.

Şi ies în oraş şi mă împiedic de ei iar, şi câţiva câini boschetari şi-au făcut culcuş sub balconul vecinilor, şi numai ce îi aud hârjonindu-se. Nu am văzut niciun hingher de Hunedoara alergându-i cu limba scoasă printre blocuri, să îi înghesuie la colţ printre tomberoane şi să le pună lesa, în timp ce maidanezii îşi joacă ultima carte a fricii şi a răzbunării în mârâit de dinţi.

Nu ştiu, poate nu există aşa ceva în Hunedoara, , poate au fost totuşi câteva patrupede care au auzit de adăpost şi şi-au zis: mă predau să nu mă prindă ăia, cine ştie ce-mi fac, mă duc şi le miaun la poartă să mă primească la adăpostul ultra-mega ăla unde mă scapă de purici şi de… mă rog, şi mă trimit iar în stradă. Iar restul animalelor nu au făcut mare lucru, s-au gândit că e doar o intoxicare treaba cu hingherii ăştia care cică vin după ele, când de fapt, nu i-a văzut nimeni şi poata nici nu există cu adevărat, decât în visele noastre. Iar Hunedoara e plină de câini, suntem mari iubitori de animale, clar, şi eu sunt unul dintre ăia care se mai pozează cu câte un câine, de-al casei, în fine, dar parcă sunt iar prea mulţi, parcă aş vrea totuşi să nu mă mai împiedic de ei peste tot, să nu mai văd copiii de la bloc călare pe ei, wtf, unde-s jucăriile clasice?

Sper să meargă treaba asta cu hinghereala… să scăpăm de haite în câţiva ani, că, na, efectele hingherelii se văd în termene de ani, că doar nu suntem nebuni să îi măcelărim pe toţi deodată, îi lăsăm să se reducă treptat… dar cât durează? Mai repede nu se poate?

Related Posts: