SHARE

IMG_0071Zilele astea un preşedinte de CJ a fost pus sub învinuire pentru infracţiuni de corupţie şi o dată cu el şi “colaboratorii” săi, printre care şi un jurnalist devenit director a două televiziuni. Nu îi ştiu toate funcţiile omului de cu nume rezonant: Adrian Bidilici, dar mi s-a părut interesant subiectul şi mai ales personajul. Jurnalist

Nu o să înţeleg vreodată cum poţi să te transformi aşa de uşor din ziarist în slugă la un 🙂 (politician cu avere şi influenţă). Poate omul e curat ca lacrima, dar totuşi… să te plimbe mascaţii cu duba, după ce te-au luat din faţa copilului tău, sub pretextul că eşti prea bun prieten cu ditamai coruptul, că te-ai îmbogăţit poate din firmiturile afacerilor lui şi te-a contaminat cu murdăria lui, e prea mult.

O spun la modul general: nu îi înţeleg pe jurnaliştii ăştia care în schimbul banilor îşi uită rostul meseriei lor şi se transformă în propagandişti. Cât de lacom poţi să fii să faci asta? Omul explică: “nu m-am considerat niciodată jurnalist, ci doar lucrător în presă, iar cu politica e ca şi cu fotbalul. Dacă scrii despre ea şi cunoşti fenomenul, ajungi să ţii cu o echipă, bla, bla”. Poate aşa o fi, nu ştiu, nu îmi plac subiectele politice şi nu mă dau în vânt după personajele cu funcţii. Dar mi se pare umilitor pentru meseria de jurnalist să fii la cheremul unui politician. Nici nu vreau să ţin lecţii de morală, însă când văd ce se întâmplă cu unii dintre aşa-zişii “lucrători în presă” am un sentiment neplăcut. Nu le port grija, dar ar trebui ca, dincolo de toate testele alea închipuite, despre a fi sau a nu fi jurnalist, să ne întrebăm fiecare dacă putem scrie ce vrem, despre cine vrem, când vrem, atâta timp cât ce scriem e adevărat şi onest, atâta timp cât îi dăm şansa acuzatului să se apere?

Related Posts: